Canapeaua vieţii

-Eu nu fac nici o afacere cu tine.
-De ce?  Chiar vreau maşina asta...
-Pur şi simplu.
-Ne cunoaştem? Ti-am făcut eu ceva? Eu nu îmi amintesc.
-Da, ne cunoaştem.
-Când ne-am cunoscut?
-Când ţi-am adus canapeaua aia.
-Ce-are canapeaua cu maşina?
-Mi-ai trimis canapeaua înapoi pentru că era julită.
-Păi era.
-Şi acum dacă ai vreo problemă cu maşina, tot aşa o să mi-o dai înapoi. Aşa că ţie nu ţi-o dau deloc.
-Bă băiatule, maşina nu e o canapea. Eşti supărat pe mine, ţi-am zis ceva atunci? Că eram nervos, am căutat o canapea toată săptămâna şi când am crezut că am găsit-o, era julită.
-Aşa o să zici şi de maşină.
-Eşti copil. Nici măcar nu era canapeaua ta, doar ai adus-o din magazin până la mine.
-Nu contează, nu facem afacerea.

Mare grijă când cumpăraţi canapele. Pot fi julite. Şi incidentul poate avea nenumărate urmări viitoare.