27 mar. 2007

Cugetări profunde despre piaţă şi moarte

Blog serios.

Ce se întâmplă după ce moare omul? Toată lumea se întreabă, eu răspund: i se face parastas. După anumite reguli care trebuie respectate, că altfel oare ce va zice lumea? Există o meserie pe care nu vreau să o numesc şi pentru care obiectul muncii este pomenirea veşnică a decedatului, împărţirea pomenii şi eventual şi primirea ei la ceruri întru Domnul. Există şi persoane care practică această nobilă meserie. Rolul lor este să facă aproape tot... în schimbul veşnicei recunoştinţe a rudelor, care evident le răsplătesc pe practicantele înălţătoarei meserii după cum le lasă inima. Cel mai simplu parastas are loc în trei etape: Întâi, rudele se duc la biserică, asistă la sfânta slujbă, apoi, cu multă atenţie, ascultă pomelnicele, pentru a se asigura că pomenitul este... pomenit. Fie el Ţ., fără vreo semnificatie anume. Bun. Printre Elena, nespovedită, neîmpărtăşită, Gheorghe mort în accident, Floarea înjunghiată, Filimon mort în spital nespovedit şi neîmpărtăşit ascultăm cu interes pomenirea lui Ţ. Acesta este pomenit, chiar de două ori, prin urmare plecăm mulţumiţi acasă, pentru a ne ocupa de etapa a doua. Deci, a doua parte se desfăşoară la cimitir, unde ajungem împreună cu popa de la biserică. Părintele face câteva remarci absolut random legate de aglomeraţia de pe şosea şi despre femeile la volan. Ajungem, se oficiază... mă rog, pomenirea, apoi se vorbeşte cu pietrarul care, pare-se, a fost plătit pentru a face x, y şi z, dar a omis (pură şi nevinovată scăpare) să îl facă şi pe z. Ţ. primeşte pomana, popa primeşte darul, eu primesc să conduc sfânta maşină în care se află preasfinţia sa, parintele. Ne întoarcem, pentru a putea împărţi pachetele. Ar merge şi criteriul lui A nu îi dau, că nu mi-a dat nici el când a murit B dar, din fericite, se pare că este doar o (mică?) scăpare. Oficiatoarele de parastase sunt multumite, lumea din cartier la fel, noi cu atat mai mult, totul este cat se poate de bine făcut, răsuflăm uşuraţi că n-o să ne vorbească lumea. Am scăpat încă o dată de gura târgului... Gata, strângem tot, hai acasă că începe meciul.

...împuşcat, nespovedit şi neîmpărtăşit...

S-auzim de bine...

Tuturor pokemonilor de şcoală aproape generală care circulă cu tramvaiul 20 şi care se iau la bătaie în tramvai le urez numai bucurii şi un călduros Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi! Muriţi!

1 mar. 2007

O zi

...din acele zile îngrămădite în trei săptămâni în care the man in the house se dă peste cap ca să îi facă pe plac nevestei, colegei, soacrei, mătuşii, cuscrei, străbunicii, surorii, fiicei, mamei, verişoarei şi celorlalte rude de grad mai mare sau mai mic, practic tuturor persoanelor de sex opus din mediul său înconjurător. Şi ca să se poată vorbi de un spirit al sărbătorilor în tot acest timp, avem, şi anume, 4 (patru) zile de sarbatorit: 14 şi 24 februarie (că deh, acum e şi dragobetele), 1 şi 8 martie.

[ştiu că sunt complet uncool şi netrendy, dar vreau şi eu să ştiu când e dragobetele, pe 23 sau pe 24? Îmi cer scuze că la mine în peşteră nu se ştie...]

Revenind. Ieri aveam un seminar de programare orientată pe obiecte (şi cu ocazia asta m-am dat şi mare) dup-amiaza, timp în care am căscat gura pe la mărţişoarele de la universitate.
  1. Era atâta lume încât nu aveai loc să mergi la trotuar, cu atât mai puţin să apuci să te uiţi mai mult de 3 secunde la un nene cu mărţişoare. Apropo, cel mai inspirat mărţişor pe care l-am văzut era o făptură cu ochii căscaţi, ciocul mare şi freză à la Robert Smith (The Cure).
  2. Cu 50 de bani iei mărţişoare made in China (nu ştiam că şi ei au aşa sărbătoare) şi cu 1.50 lei iei mărţişoare "unicat, făcute manual" cum ar zice vânzătorii. Astea sunt cu potcoave, coşari, mă rog, mai pe placul românului neobişnuit cu chinezisme.
  3. La Muzeul ţăranului român se găsesc mărţişoare în general pentru clienţii mai luminaţi, care apreciaza un mărţişor făcut de un artist, nu unul ca oricare altul de pe stradă. Vestea proastă e că nu era prea multă lume la expoziţie, deci oamenii fie nu ştiau de ea, fie nu sunt tocmai luminaţi. Greu de spus...
Mult marketing şi semnificaţie puţină? Eh, păi suntem în România, trebuie să mănâncă şi gura mărţişorarilor o pâine... Acum urmează 8... Să sărbătoriţi bine!

PS: Gay people îşi dau mărţişoare? Să fie primit...