21 aug. 2012

Artmania 2012

Fuse şi Artmania din 2012... şi se duse. Dar cum fuse? Să le luăm pe rând şi să începem cu prima zi:
  • Trail of Tears sunt printre puţinele trupe care se încăpăţânează încă să cânte ceva gothic metal cu soprană şi growls. Restul (Tristania, Within Temptation, Sirenia... clasicii în general) au renunţat ori la soprană, ori la growls, ori la metal. Fac o paranteză: decât "râgâieli" prefer să le numesc growls. Cine ştie, cunoaşte. Cine nu, oricum nu are sens să continue să citească articolul. Revenind la prima trupă din prima zi - Trail of Tears. Au cântat bine, al naibii de bine. Şi s-au simţit bine şi şi-au făcut poză (ei, omii din trupă) cu publicul în spate. Or să revină. Să revină. Mi-au plăcut.
  • Deathstars cunosc de puţin timp şi îmi plac. Când am văzut Pain la o artmanie (parcă cea din 2009), am zis că mi-au plăcut şi că vreau să-i mai ascult şi să-i revăd. N-au revenit. Au venit, în schimb, Deathstars care sunt prea greu de definit, de aceea am recurs la trupa Pain, ca să pot produce o definiţie prin gen proxim şi diferenţă specifică: Deathstars sunt ca Pain, doar că altfel. Sunt buni, îmi plac, vreau să mai vină şi să mai cânte. Vreţi etichete? Industrial-Glam. Dar să revină mai repede.
  • Epica cântă. Nu-s răi. Sunt imitaţie de After Forever, cu două diferenţe: Sună mai comercial şi tipa e mai nasoală decât Floor Jansen (pentru necunoscători: aia de la After Forever). Merg, sunt ascultabili, dar, după urechea mea, nu mai mergeau asa bine drept a treia trupă, după Trail of Tears şi Deathstars, având în vedere că auzisem cam tot ce voiam din această zi.
  • Die Toten Hosen sunt nuca în peretele festivalului. Să-mi explice cineva ce au căutat nişte punkeri de 50 de ani la Artmania, pensionari care cântă pentru liceeni muzicăca acum 30 de ani. Mă scuzaţi, dar nu înţeleg de ce Die Toten Hosen sunt atât de populari. Vai, pardon, am zis "pula".
Şi vine a doua zi (evident, după putin alcool şi mult somn, dar nu insist):
  • Poets of the Fall nu am văzut, nu am ce zice, au fost prea devreme, să fie sănătoşi.
  • Delain e o trupă cu o duduie care cântă, în general, cam ca Epica, doar că par încă şi mai comerciali. Surprinzător, mie unul îmi plac ceva mai mult decât primii. Şi tipa de la Delain e mai bună decât aia de la Epica.
  • Edguy e Helloween reloaded, nu prea văd diferenţele şi pot să le compar între ele, având în vedere că am văzut Helloween la Artmania fix între două trupe abia aşteptate de mine. Deci, tot aia. Metal cu dragoni şi prinţese şi feţi frumoşi şi un solist care vorbeşte mult între melodii şi ne spune cum a căzut el de pe scenă la un festival din Germania. Na, dacă-i inapt, ce să-i fac eu? Să-l pup să-i treacă? A, sună popo? A, păi bine ai venit în lumea power metal.
  • My Dying Bride şi atât. ATÂT! Oamenii ăştia se abonează la publicul român şi bine fac. Le place, şi mă bucură asta. Solistul, Aaron Stainthorpe, e un antisocial trist şi suferind convins. După Trail of Tears era în public, zâmbea, vorbea şi făcea poze. Clar că-i place, nu? Concertul a cuprins doar piese vechi. We're going to release a new album in October. But we won't play any new stuff, just the old shitte. Când zici aşa ceva, fiind pe o scenă, vrei să-i încânţi pe oamenii din faţa ta. Şi a reuşit, al naibii suferind, cu o prestaţie artistică de nota 11, ca de obicei (de altfel). Mă bucur că publicul a fidelizat Anathema şi My Dying Bride în România. Mai trebuie fidelizat şi Paradise Lost ca să avem The Big Three of Doom Metal drept clienţi fideli. Deci, în concluzie, să avem Paradise Lost. Da' mai repede, ce dreacu.
Când nu am fost la concerte, am fost la biserică. La biserici abandonate/ruinate, mai exact. Şi anume, la Cîrţa şi la Cisnădioara. Am mers cu personalul (REGIO!) la Cîrţa şi înapoi, cu duba, pe jos şi cu rechinu' spre/de la Cisnădioara, am băut cu beţivii satului în Cîrţa ("nu e domne nici un tren spre Sibiu la 4 juma" "uite domne scrie pe bilet" "hai lasă asta că n-am ochelarii, da' nu e nici un tren la 4 jumate". Era tren la 4 jumate) bere Timişoreana cu 2.5 lei sticla. Am băut bere "la pret de centrul istoric al Sibiului" în Cisnădie aşteptând un autobuz spre Sibiu (A, păi nu trece pe-aici, mergeţi la deal) şi am ajuns în maşina unui tip cam mârlan în aparenţă ("vă duc eu în Sibiu cu 3 lei/persoana" şi ne-a lăsat în faţa blocului, ăsta e "rechinul") şi am ascultat Michel Telo în maşina ăluia. Da. A fost frumos. Metale şi muzică de Kiss FM în spaniola moldovenizată (portugheză), concerte şi transport în comun (că unora le place), orice şi bere (că tuturor le place). Mi-a plăcut Artmania de anul acesta. Să vie Paradise Lost. Mai repede.