De pomană

Afară plouă şi miroase a tămâie, înăuntru lumea votează şi peste tot pluteşte o atmosferă politică... ploaia e politică, slujba de pomenire e politică, ăla care a înglobat un stâlp în maşina proprie este politic. Groapa de pe Mihai Bravu este politică, iar şoferul maşinii din faţă seamănă cu Băse. Popa tânăr care citeşte pomelnicele seamănă cu Geoană, iar cel bătrân care asistă doar cu câte un Doamne miluieşte parcă e Iliescu. În cimitir e lume puţină... iar pomenirea lor să fie veşnică, dar numai pe vreme frumoasă, se pare.
Trecând peste faptul că acesta este doar un alt blog despre un parastas, se pare că deja a devenit subiectul meu favorit, trebuie să recunosc că ultima dată coliva a fost mai bună.
Până şi pomana este politică, acum de când Gigi Bec. este şi el politic. Slujba se termină, acum este momentul când puţinii milogi (vreme proastă, deh...) încearcă să ia cât mai mult de la mulţimea de Gigii în miniatură. Şi cum toată lumea merită o a doua şansă, repriza a doua urmează când Gigiii se întorc de la morminte, cu popa plătit şi pomana făcută, misiunea îndeplinită şi o cu mare satisfacţie sufletească faţă de obiectivul îndeplinit. Normal, în aşa condiţii, pomana este pe măsură.
Surpriza cea mare vine la un alt cimitir, unde Gigiu fruntaş este un Vadim. Un Vadim foarte autentic de altfel, care ţine în braţe un căţel şi vorbeşte cu groparii. De politică. Nimeni n-ar fi gândit că se poate face campanie electorală cu un căţel ca material de propagandă şi cu gropari drept target primar.
În ceea ce priveşte partidul, nu vreau decât să-l văd pe Vadim într-o solemnă procesiune printre morminte, cu toţi membrii de partid ţinându-se de mână, privind în jos şi cântând Veşnica pomenire în jurul unei pălării cu voturi straşnic păzită de un pui de maidanez. Votul să fie primit şi să fie de sufletul mortului, că mare pomană ţi-ai făcut cu mine, politicianul lui Dumnezeu, veşnic păcătos şi nevrednic de aşa miluire, bogdeaproste maică, încă o dată, mulţumesc frumos şi să mai vii pe la noi. Amin!