3 apr. 2009

Azi

Te naşti

Multă vreme, în mijlocul străzii a fost o clădire rotundă cu colţuri şi cu acoperiş de oglindă. Ea era mare dar înăuntru nu se întâmpla niciodată nimic. Lângă unul din colţurile clădirii rotunde era o dugheană strâmbă unde se vindea o shaorma bună şi gogoşi. Clădirea a fost părăsită dinainte de a fi construită şi lumea nici nu mai ştia că există. Oamenii treceau pe'acolo doar când voiau o shaorma sau când aşteptau troleibuzul.
Într'o zi a venit un om şi a spart o oglindă dintr'un acoperiş. În altă zi a venit un om şi a spart tot acoperişul. Apoi a venit un om care a plecat cu un colţ al clădirii rotunde. În altă zi cineva a mai plecat cu un colţ. Abia atunci au putut intra înăuntru nişte oameni şi au fost foarte surprinşi să constate că înăuntru clădirea rotundă avea pereţi. În câteva zile au plecat cu toti pereţii. Într'un final din clădirea rotundă au rămas doar colţurile, pe care un om le'a luat, unul câte unul, pentru că niciodată nu se ştie când nişte colţuri pot fi utile la capul omului.
Şi aşa, în scurt timp, din clădirea rotundă nu a mai rămas decât un pat de pământ în forma unui cerc care a avut cândva colţuri. Azi a murit o clădire rotundă cu colţuri. O chema Paraschiva şi a fost o clădire bună.

Mori

6 comentarii:

  1. Ai un stil interesant de a scrie, realist si ironic as putea spune. Ori lasa loc de interpretari, ori imaginatia mea o ia razna. Regrete pentru Paraschiva. By the way, eu sunt, recunoaste-ma.

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti recunoscuta. Regrete acceptate. In locul ei va creste un parc, cauza e nobila, se pare. De'ai stii doar cat de banala e intamplarea originala... restul e mintea mea care a luat'o razna :)

    RăspundețiȘtergere
  3. "niciodată nu se ştie când nişte colţuri pot fi utile la capul omului"
    haha, nice one :P
    ciudat sa descopar ca blogul tau chiar se cheama "blog de om" hm.
    mai scrie din astea, lasa-i pe aia cu reclamele lor si search-urile de pe "gugla?" ca e multi si e dumb.
    huggies.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dupa ultimele calcule, blogul de om este al unui neom. Si asa va ramane in vecii vecilor amin.

    RăspundețiȘtergere
  5. Citind povestioara mi-a rasarit in minte o idee creata.Povestioara asta ,despre cladirea rotunda si coltata simultan, seamana cu viata unui om.Se naste si e frumos la inceput,neatins de rautate si dezamagiri. Apoi vine fiecare si ia cate ceva,cate un colt din rotunjime,si astfel,cladirea/omul se dezintegreaza inainte sa se fi dezvoltat.

    P.S.Is tare curioasa,cate colturi avea cladirea asta rotunda?

    RăspundețiȘtergere

Semnează-ţi comentariul alegând opţiunea "Nume/Adresă URL" dacă nu ai cont pe Blogspot/Google sau pe Wordpress. Te poţi semna cu id-ul Blogspot sau Wordpress dacă alegi opţiunea corespunzătoare. Nu-mi plac mesajele venite de la domnul 'Anonim'. Mulţumesc.