Culte, culturi

Trebuia să revin cu ceva. Să hater-im, zic...

Încep să mă întreb cât de eficient este marketing-ul Martorilor lui Iehova, Mormonilor și altora asemenea. Pentru că o bună parte din comportamentul lor a fost preluat de niște grupuri care au cu totul alte interese (nu oculte, nu ilegale, doar... interese). Probabil că demult era eficient. Insistența door-to-door, din ușă în ușă, de cât mai multe ori la aceeași ușă, o fi dat rezultate de vreme ce ei continuă în aceeași notă. Dar cum sunt oare noii adepți? Ce oameni renunță la convingerile lor (că e credință sau altceva) pentru că așa a zis nenea din ușă?

Să revenim la grupurile cu interese, care activează „în zilele noastre”, online. Avem o ciorbă mare și cu de toate: activiști, bicicliști, vegani, ecologiști, anarhiști, gay pride, naționaliști, fat pride, fat shaming, feminism, tot felul de religioși, pro-life, pro-choice etc. Toți se comportă ca niște sectanți care dețin adevărul absolut și care doresc convertirea tuturor celorlați la adevărul „propriu”. Revin și mă auto-citez: „Ce oameni renunță la convingerile lor (că e credință sau altceva) pentru că așa a zis nenea din ușă?”

Activiștilor de tot felul, dacă vă comportați ca niște sectanți, veți avea parte de adepți pe măsură. Nu vă inventați propriul cult! Și între timp, mai sunteți si al naibii de enervanți. Opriți-vă. Pls. Stahp.

Autoportret

Ce om stă pe net în noaptea de înviere şi scrie pe blog? Serios, cine ar face asta? Cucuraj mă apuc să mă joc cucuvintele, cucunoaşterea şi... cucu!

'mneaţa, om de nimic.

Cică anul schimbării, al dragonului, al unei ieri grele si alte alea... Fix pix, ce schimbare? Ce dragon, ce iarnă?Cică, în valori medii, iarna a fost normală. O fi, nu-mi pasă, oricum eu trăiesc doar vara. Cică, în valori medii, am deraiat rău de tot de la tot ceea ce îmi era specific până nu de mult. Apreciez aprecierea oamenilor, mai ales aceia care mă apreciază. Dar se pare că au dreptate. Aşa, deci sunt un nenorocit egocentrist fără suflet şi îngâmfat, altfel foarte bun profesionist (vă arăt medaliile dacă nu mă credeţi).

Aoleu, era să înjur pe blog. Vai...

Îmi place să mă recitesc ca să văd ce prost scriu şi, eventual, ca să îmi fur ideile şi să le reciclez. Dau o zmeură cui se prinde ce am citit înainte să scriu asta! Sunt un nervos neoriginal. Altfel, probabil că sunt un trist.

Sau o sulă în ceva coaste, vai de posesorul coastelor. Cu toate că m-aş simţi bine ştiindu-mă aşa. Vreau să vă deranjez pe toţi, se poate? Normal că se poate. Nici nu am nevoie de vreo aprobare. Vreau să mă vedeţi pe stradă şi să vă daţi coate că eu sunt ăla naşpa. M-aş simţi minunat, mi-ar lumina noaptea de înviere.

Apropo de lumină, de vreo două ore a început furtuna... La mine se opreşte curentul când e furtună afară, pentru că aşa e pe câmp. Aşadar, cum mai luăm noi lumină, dacă e pană de curent?

Sunt un insensibil profan. Şi îmi place! Sunt faţa de troll pe care o vedeţi pe toate gardurile internetului. Proastă-ziua, vă doresc să fiţi mai răi astăzi.

Îmi place prea mult gândul că aş putea să vă deranjez, o să visez frumos la noapte. Pe întuneric, bineînţeles. O să pun ceva la cale. Acum, repede, până nu se ia cur

Reader's Digest sau cum să iei ţeapă orice ai face

Reader's Digest este o "multinaţională" care se bazează pe neatenţia, credulitatea şi prostia oamenilor. Şi pare a fi foarte profitabilă o astfel de companie. Am primit azi un plicoi mare, adresat mie, în multe culori, cu aparenţă de "ceva important" şi cu conţinut confidenţial (conform înscrisurilor de pe plic). Înăuntru, multe hârtii colorate şi mai multe plicuri ce trebuiau trimise înapoi conţinând diverse hârtii trimise tot de ei. A dracu treabă, pare chiar serioasă dacă nu eşti atent. Dar am fost atent şi am citit toate hârţoagele, să văd ce vrea Reader's Digest de la mine. Cică ar fi un concurs, cu jdemii de premii incluse, care mai de care mai frumos şi mai sclipicios, la care puteam participa trimiţând înapoi un formular de'al lor într-un plic pe care scria mare "DA". Aici intervine ţeapa, dacă eşti neatent. Pentru că dacă te înscrii în concurs, ai comandat "din oficiu" nu ştiu ce cărţoi despre nu ştiu ce vrăjeală, care costă al dracu de mult. Aşa că participi vesel la concurs şi vezi că îţi vine acasă poştaşul cu cărţoiul şi cu nota de plată. Desigur, toate hârtiile trimise par a fi al dracu de importante, cu holograme (războiu' stelelor, trăi'ţi'ar ţie), cu semnături "oficiale", adresate personal şi confidenţiale. Adică sunt făcute să ia ochii proştilor. Cei ceva mai luminaţi sunt îndemnaţi să trimită înapoi un formular în plicul pe care scrie mare "NU". Trecând peste faptul că treaba seamănă cu situaţia în care ai musafiri nepoftiţi şi nedoriţi şi tot ei te întreabă, cu juma' de gură "da' sigur vrei să plecăm?", mai e o păcăleală. Cu un scris mic de tot, într'un colţ, scrie că trimiţând acest plic (atenţie, plicul NU), eşti de acord că te înscrii în următorul concurs organizat de Reader's Digest. Adică alte hârţoage inutile în cutia poştală şi, probabil, cărţoaia aferentă următorului concurs cu tot cu nota de plată. Păi cum, frate, revenind la exemplul musafirilor nepoftiţi, e ca şi cum le'ai da un şut în cur să'i dai afară mai repede iar ei îţi promit că se vor întoarce, mai mulţi şi mai puternici ca niciodată. Şi să vă zic o chestie, din experienţa unei rude apropiate... dacă ignoraţi scrisorile (ceea ce ar părea logic în aşa situaţie) nu înseamnă că scăpaţi de ele. Dimpotrivă, vor veni mai multe şi mai des. Culmea e că acea rudă a şi murit între timp şi la aproape doi ani de la deces încă mai primea asemenea scrisori, tot noi a trebuit să explicăm, de 45897458964 de ori, unei fătuci care nu înţelegea nici dacă îi ziceai "bună ziua", că omu' a murit şi că trimite degeaba scrisorile şi că oricum, cât era în viaţă, nu era interesat de aşa ceva. Ca să vedeţi cât de departe a ajuns noţiunea de spam. Că primesc pliante Bricomagazin şi Car&Fur în cutia poştală nu e mare lucru, pentru că există nişte ciumpalaci care trec pe stradă şi le vâră personal în cutia poştală, nu îmi sunt adresate şi trimise prin poştă. Şi nici nu mă deranjează, că le aştern în coteţul câinelui. Dar mi se pare inadmisibil ca cineva să îmi ia numele şi adresa şi să se folosească de aceste date personale ca să îşi promoveze ţeapa. Încă puţin şi mă voi trezi cu un trist la poartă care îmi va zice: "Bună ziua, ştiu că purtaţi 43 la pantof, v'ar interesa nişte bocanci?". M'ar interesa mă'ta.

Sfatul meu, şi morala acestei poveşti scrise la nervi: nu trimiteţi nimic înapoi la Digestia Cititorului că oricum luaţi ţeapă. Dar nici nu îi ignoraţi. Pur şi simplu daţi'le telefon, mergeţi peste ei, faceţi ceva şi trimiteţi'i acolo de unde au venit prima dată. Adică în America. Ceea ce voi face şi eu îndată.

Domnul doamnei

Da, m-am enervat. Deci am draci. Deci in cele ce urmeaza am dreptate si cui ma contrazice ii urez o moarte usoara (ca asa sunt eu mai dragut).
Deci am draci, niste draci religiosi (sic) de data asta, cu draci din trafic sau draci pe oameni revin mai tarziu.
Da, o cucoana declama tare in autobuz ca Domnul Iisus face si drege, compenseaza cu ce n-ai (?!) si iar face si drege. Si iar declama sus si tare cucoana respectiva despre ce sa faci si ce sa nu faci, desi in dreptul unei biserici nu si-a facut cruce. Deci, da, am draci! Misionarismul s-a mutat in transportul in comun. Madam vorbea cu un necunoscut ghinionist care a gasit singurul loc liber langa dumneaei. Si nu vorbea, declama, tipa, urla despre domnul ei care este, si anume, Iisus. Pana cand domnul de langa mine a intervenit si a rugat-o sa vorbeasca mai incet. Mai bine, ca daca interveneam eu, nu o rugam asa frumos. Da, domnul compenseaza cu ce n-ai. Da, care domn? Iisus, evident.
Sunt satul de cata atentie i se da acestui domn. Si m-am enervat si voi spune public, "pe post", ca eu cred despre crestinism ca spala creere. Si afecteaza la sonor. Adica il da mai tare.
Domnul compenseaza. Si nu, n-ati inteles, sa va mai explic. Domnul iti da ce n-ai. Of, tot n-ati inteles, sa va explic: DOMNUL IISUS ARE GRIJA SA ITI DEA CE ITI LIPSESTE. Capisci? Cam asa era in autobuz. Domnul respectiv (nu Iisus, ci vecinul de scaun al misionarei) n-a prea priceput, noroc cu vecinul meu de scaun.
De ce oare m-am saturat de subiectul asta? Ca o fi, poate, pe toate gardurile? Ca e stire de prima pagina ca Gigi Bec. are Cristosi in biblioteca (deci are biblioteca...) si un sfant Gheorghe de tabla, calare pe balaur, pe masa? Ca unii popi se dau cu gipul si cu mertzanul iar altii au sindicat de saraci ce sunt? Ca domnul COMPENSEAZA? Ca n-am diacritice la tastatura? AAAaaaaaaaAAAAaaaaaaAAAAAAAAAAaaaaaaaAAAAAAAAAAaargh. Muriti. Domnul cu voi... doamna cu mine. Hehe.
Deci, copii, vizitati www.cimitir.ro