O zi

...din acele zile îngrămădite în trei săptămâni în care the man in the house se dă peste cap ca să îi facă pe plac nevestei, colegei, soacrei, mătuşii, cuscrei, străbunicii, surorii, fiicei, mamei, verişoarei şi celorlalte rude de grad mai mare sau mai mic, practic tuturor persoanelor de sex opus din mediul său înconjurător. Şi ca să se poată vorbi de un spirit al sărbătorilor în tot acest timp, avem, şi anume, 4 (patru) zile de sarbatorit: 14 şi 24 februarie (că deh, acum e şi dragobetele), 1 şi 8 martie.

[ştiu că sunt complet uncool şi netrendy, dar vreau şi eu să ştiu când e dragobetele, pe 23 sau pe 24? Îmi cer scuze că la mine în peşteră nu se ştie...]

Revenind. Ieri aveam un seminar de programare orientată pe obiecte (şi cu ocazia asta m-am dat şi mare) dup-amiaza, timp în care am căscat gura pe la mărţişoarele de la universitate.

1. Era atâta lume încât nu aveai loc să mergi la trotuar, cu atât mai puţin să apuci să te uiţi mai mult de 3 secunde la un nene cu mărţişoare. Apropo, cel mai inspirat mărţişor pe care l-am văzut era o făptură cu ochii căscaţi, ciocul mare şi freză à la Robert Smith (The Cure).
2. Cu 50 de bani iei mărţişoare made in China (nu ştiam că şi ei au aşa sărbătoare) şi cu 1.50 lei iei mărţişoare "unicat, făcute manual" cum ar zice vânzătorii. Astea sunt cu potcoave, coşari, mă rog, mai pe placul românului neobişnuit cu chinezisme.
3. La Muzeul ţăranului român se găsesc mărţişoare în general pentru clienţii mai luminaţi, care apreciaza un mărţişor făcut de un artist, nu unul ca oricare altul de pe stradă. Vestea proastă e că nu era prea multă lume la expoziţie, deci oamenii fie nu ştiau de ea, fie nu sunt tocmai luminaţi. Greu de spus...

Mult marketing şi semnificaţie puţină? Eh, păi suntem în România, trebuie să mănâncă şi gura mărţişorarilor o pâine... Acum urmează 8... Să sărbătoriţi bine!

PS: Gay people îşi dau mărţişoare? Să fie primit...