Guglometrul

Gugla este noua măsură a prostiei în Rromânica. E foarte simplu de măsurat: câte prostii poate căuta un om, într'o lună, folosind Gugla? Cu această ocazie am văzut că reclama la t*anzactiv (na, mă, uite că nu'ţi fac reclamă) produce mai mult trafic decât V*cuţa P*ula (scuzaţi, dar e intenţionat. Intenţionez să nu le mai fac reclamă) şi decât un p*rastas. Motivul pentru care cenzurez e, evident, faptul că sunt sătul de asemenea trafic. Ce fel de trafic? D'ăla mult, cauzat de căutări cu Gugla după chestii ca:

• t*anzactiv (vă doresc să nu aveţi hârtie)
  
• mijloace de comunicare pentru reclama cocc*lino (TV si afişe, tot eu să vă învăţ...)
  
• p*ula e v*cuta (nu e bou?)
  
• www chocapic om (www.blog.de/om ... hai că asta e mişto, o să ţin minte)
  
• ingrasare hamburger (un hamburger se îngraşă? Cum?)
  
• p*ula p*dding (Pola Puding? 'ra'ţi ai dracu' de multilingvişti)

Săraca Guglă câtă prostie suportă...

Reclame pentru tăiat venele

Aţi observat trendul de anul acesta? De paşte se poartă reclamele la medicamente de stomac. Targetul e asigurat, ştirile cu "zeci de bolnavi au fost internaţi în a doua zi de paşte, acuzând dureri abdominale... bla bla" confirmă asta. Până unde s'a ajuns? Atât de departe încât dacă te întreabă cineva ce ai făcut azi, să nu spui niciodată "mai nimic", pentru că...

Reclama asta mi se pare absolut îngrozitoare, penibilă şi... greşită. Dacă are efect laxativ, stai mai puţin pe veceu?! Un veceu de reclamă. Ăla care a gândit'o merită să păţească asta iarna, la ţară, pe buda din fundul curţii. Cu hârtie cadou din partea casei:

De paşte nu am văzut altceva la televizor decât veceul din reclamă, pe Becali şi pe nişte popi. Laxativ program TV!

Azi

Te naşti

Multă vreme, în mijlocul străzii a fost o clădire rotundă cu colţuri şi cu acoperiş de oglindă. Ea era mare dar înăuntru nu se întâmpla niciodată nimic. Lângă unul din colţurile clădirii rotunde era o dugheană strâmbă unde se vindea o shaorma bună şi gogoşi. Clădirea a fost părăsită dinainte de a fi construită şi lumea nici nu mai ştia că există. Oamenii treceau pe'acolo doar când voiau o shaorma sau când aşteptau troleibuzul.
Într'o zi a venit un om şi a spart o oglindă dintr'un acoperiş. În altă zi a venit un om şi a spart tot acoperişul. Apoi a venit un om care a plecat cu un colţ al clădirii rotunde. În altă zi cineva a mai plecat cu un colţ. Abia atunci au putut intra înăuntru nişte oameni şi au fost foarte surprinşi să constate că înăuntru clădirea rotundă avea pereţi. În câteva zile au plecat cu toti pereţii. Într'un final din clădirea rotundă au rămas doar colţurile, pe care un om le'a luat, unul câte unul, pentru că niciodată nu se ştie când nişte colţuri pot fi utile la capul omului.
Şi aşa, în scurt timp, din clădirea rotundă nu a mai rămas decât un pat de pământ în forma unui cerc care a avut cândva colţuri. Azi a murit o clădire rotundă cu colţuri. O chema Paraschiva şi a fost o clădire bună.

Mori