Ce am mai văzut la TV sau pe stradă şi mi-a plăcut sau nu:
Кириллица в шрифтах; русская клавиатура - стандартная и транслитерационная; настройка программ; Анти- Транслит: виртуальная клавиатура для ситуации "чужой компьютер".... Ford! este printre cele mai reuşite reclame româneşti din ultimii ani. Individul chiar e bulgar, clienţii probabil sunt români, iar imaginea de la sfârşit cuprinde podul Giurgiu - Ruse. Atât că nu ştiu cine a avut ideea - dacă e român, atunci e un exemplu că totuşi se poate.
Cocolino are nişte reclame (toate de când a fost lansat pe piaţă) cu "target" incert. Produsul ar trebui să se adreseze gospodinelor, ursuleţul acela parcă ar vrea să se adreseze copiilor, dar îi reuşeşte cu brio un comportament de popolino. Decât aşa, mai bine îmi spăl rufele cu săpun de casă (care se face din grăsimea puiului adunată în jurul gâtului - ca fapt divers şi neimportant).
Văcuţa Paula şi pudding-ul ei m-au făcut să râd singur în casă o juma' de oră când am văzut reclama pentru prima dată. Nici nu pot să mă gândesc acum la cunoştinţele mele cu acest nume că îmi răsare în minte reclama. Ea e făcută pentru copii şi îşi atinge scopul, până la un anumit punct. Cineva a pierdut însă din vedere că există copii cu numele acesta. Paula va mai cumpăra pudding de la văcuţa Paula după ce Ionel a râs de ea la şcoală toată ziua că e văcuţă? Nu. Îşi va cumpăra Danette. Totuşi, reclame pentru copii bune sunt cele la cerealele Nesquick (Cini Minis, Chocapic etc), dar care nu sunt made in Romania...
Parcă Tymbark avea într-o vreme o reclamă care spunea ceva de 100% gius de portocale, pe tv, respectiv 100% (citiţi pe româneşte, vă rog) juice de portocale, pe afiş. Dacă e de portocale atunci e bine, se fac lucruri bune din portocale (ştiaţi că o coajă de portocală cu nişte cuişoare - condimentul - înfipte în ea ţine la distanţă moliile?), dar încă nu am aflat ce-i ăla gius... sau juice...
Şi acum deviez puţin înspre politic, dar trebuie... Următoarele alegeri sper să fie uninominale ca să îl aleg pe Pruteanu. Nu îi cer reforme în învăţământ sau în cultură, vreau doar să-şi impună legea care îi poartă numele (aceea care spunea că orice tip de anunţ, audio sau vizual, trebuie să fie în limba română). Aşa se întâmplă acum, când n-avem legea Pruteanu dar cică avem facultate care licenţiază studenţi în "advertising"... Decât o panaramă universitară cu diplomă în advertising, prefer un inginer metalurgist; sunt convins că ar face o reclamă mai de bun simţ. Chiar şi la absorbante.
Tnuva încă nu am aflat ce e, dar bănuiesc că e ceva cu brânză. Ce m-a condus la această concluzie? Reclama lor cu acel nou născut ţinut la pieptul unor ochi mari. V-aţi prins?
Gheorghe din Vetiş are două vaci şi trei porci. Este bogat în satul său. S-a gândit să se facă întreprinzător, aşa că şi-a deschis o fabrică de mezeluri, iar de aici încolo ce urmează este demn de dadaism. Gheorghe şi-a luat nişte dube pe măsură ce afacerea s-a extins, pentru a-şi transporta marfa în ţară. Ca să se facă cunoscut, Gheorghe apelează la cea mai ieftină metodă de publicitate - îşi scrie numele produselor si datele de contact pe dube. Astfel s-au născut furgonetele care transportă mezeluri tip Transcrenguţa. Mai mult, a venit UE peste Gheorghe şi i-a zis să scrie pe produse conţinutul. Astfel am aflat de emulsia de şorici.
Poftă bună!
Кириллица в шрифтах; русская клавиатура - стандартная и транслитерационная; настройка программ; Анти- Транслит: виртуальная клавиатура для ситуации "чужой компьютер".... Ford! este printre cele mai reuşite reclame româneşti din ultimii ani. Individul chiar e bulgar, clienţii probabil sunt români, iar imaginea de la sfârşit cuprinde podul Giurgiu - Ruse. Atât că nu ştiu cine a avut ideea - dacă e român, atunci e un exemplu că totuşi se poate.
Cocolino are nişte reclame (toate de când a fost lansat pe piaţă) cu "target" incert. Produsul ar trebui să se adreseze gospodinelor, ursuleţul acela parcă ar vrea să se adreseze copiilor, dar îi reuşeşte cu brio un comportament de popolino. Decât aşa, mai bine îmi spăl rufele cu săpun de casă (care se face din grăsimea puiului adunată în jurul gâtului - ca fapt divers şi neimportant).
Văcuţa Paula şi pudding-ul ei m-au făcut să râd singur în casă o juma' de oră când am văzut reclama pentru prima dată. Nici nu pot să mă gândesc acum la cunoştinţele mele cu acest nume că îmi răsare în minte reclama. Ea e făcută pentru copii şi îşi atinge scopul, până la un anumit punct. Cineva a pierdut însă din vedere că există copii cu numele acesta. Paula va mai cumpăra pudding de la văcuţa Paula după ce Ionel a râs de ea la şcoală toată ziua că e văcuţă? Nu. Îşi va cumpăra Danette. Totuşi, reclame pentru copii bune sunt cele la cerealele Nesquick (Cini Minis, Chocapic etc), dar care nu sunt made in Romania...
Parcă Tymbark avea într-o vreme o reclamă care spunea ceva de 100% gius de portocale, pe tv, respectiv 100% (citiţi pe româneşte, vă rog) juice de portocale, pe afiş. Dacă e de portocale atunci e bine, se fac lucruri bune din portocale (ştiaţi că o coajă de portocală cu nişte cuişoare - condimentul - înfipte în ea ţine la distanţă moliile?), dar încă nu am aflat ce-i ăla gius... sau juice...
Şi acum deviez puţin înspre politic, dar trebuie... Următoarele alegeri sper să fie uninominale ca să îl aleg pe Pruteanu. Nu îi cer reforme în învăţământ sau în cultură, vreau doar să-şi impună legea care îi poartă numele (aceea care spunea că orice tip de anunţ, audio sau vizual, trebuie să fie în limba română). Aşa se întâmplă acum, când n-avem legea Pruteanu dar cică avem facultate care licenţiază studenţi în "advertising"... Decât o panaramă universitară cu diplomă în advertising, prefer un inginer metalurgist; sunt convins că ar face o reclamă mai de bun simţ. Chiar şi la absorbante.
Tnuva încă nu am aflat ce e, dar bănuiesc că e ceva cu brânză. Ce m-a condus la această concluzie? Reclama lor cu acel nou născut ţinut la pieptul unor ochi mari. V-aţi prins?
Gheorghe din Vetiş are două vaci şi trei porci. Este bogat în satul său. S-a gândit să se facă întreprinzător, aşa că şi-a deschis o fabrică de mezeluri, iar de aici încolo ce urmează este demn de dadaism. Gheorghe şi-a luat nişte dube pe măsură ce afacerea s-a extins, pentru a-şi transporta marfa în ţară. Ca să se facă cunoscut, Gheorghe apelează la cea mai ieftină metodă de publicitate - îşi scrie numele produselor si datele de contact pe dube. Astfel s-au născut furgonetele care transportă mezeluri tip Transcrenguţa. Mai mult, a venit UE peste Gheorghe şi i-a zis să scrie pe produse conţinutul. Astfel am aflat de emulsia de şorici.
Poftă bună!