26 sept. 2007

Reclamele din România ne doare

Ce am mai văzut la TV sau pe stradă şi mi-a plăcut sau nu:

Кириллица в шрифтах; русская клавиатура - стандартная и транслитерационная; настройка программ; Анти- Транслит: виртуальная клавиатура для ситуации "чужой компьютер".... Ford! este printre cele mai reuşite reclame româneşti din ultimii ani. Individul chiar e bulgar, clienţii probabil sunt români, iar imaginea de la sfârşit cuprinde podul Giurgiu - Ruse. Atât că nu ştiu cine a avut ideea - dacă e român, atunci e un exemplu că totuşi se poate.

Cocolino are nişte reclame (toate de când a fost lansat pe piaţă) cu "target" incert. Produsul ar trebui să se adreseze gospodinelor, ursuleţul acela parcă ar vrea să se adreseze copiilor, dar îi reuşeşte cu brio un comportament de popolino. Decât aşa, mai bine îmi spăl rufele cu săpun de casă (care se face din grăsimea puiului adunată în jurul gâtului - ca fapt divers şi neimportant).

Văcuţa Paula şi pudding-ul ei m-au făcut să râd singur în casă o juma' de oră când am văzut reclama pentru prima dată. Nici nu pot să mă gândesc acum la cunoştinţele mele cu acest nume că îmi răsare în minte reclama. Ea e făcută pentru copii şi îşi atinge scopul, până la un anumit punct. Cineva a pierdut însă din vedere că există copii cu numele acesta. Paula va mai cumpăra pudding de la văcuţa Paula după ce Ionel a râs de ea la şcoală toată ziua că e văcuţă? Nu. Îşi va cumpăra Danette. Totuşi, reclame pentru copii bune sunt cele la cerealele Nesquick (Cini Minis, Chocapic etc), dar care nu sunt made in Romania...

Parcă Tymbark avea într-o vreme o reclamă care spunea ceva de 100% gius de portocale, pe tv, respectiv 100% (citiţi pe româneşte, vă rog) juice de portocale, pe afiş. Dacă e de portocale atunci e bine, se fac lucruri bune din portocale (ştiaţi că o coajă de portocală cu nişte cuişoare - condimentul - înfipte în ea ţine la distanţă moliile?), dar încă nu am aflat ce-i ăla gius... sau juice...
Şi acum deviez puţin înspre politic, dar trebuie... Următoarele alegeri sper să fie uninominale ca să îl aleg pe Pruteanu. Nu îi cer reforme în învăţământ sau în cultură, vreau doar să-şi impună legea care îi poartă numele (aceea care spunea că orice tip de anunţ, audio sau vizual, trebuie să fie în limba română). Aşa se întâmplă acum, când n-avem legea Pruteanu dar cică avem facultate care licenţiază studenţi în "advertising"... Decât o panaramă universitară cu diplomă în advertising, prefer un inginer metalurgist; sunt convins că ar face o reclamă mai de bun simţ. Chiar şi la absorbante.

Tnuva încă nu am aflat ce e, dar bănuiesc că e ceva cu brânză. Ce m-a condus la această concluzie? Reclama lor cu acel nou născut ţinut la pieptul unor ochi mari. V-aţi prins?

Gheorghe din Vetiş are două vaci şi trei porci. Este bogat în satul său. S-a gândit să se facă întreprinzător, aşa că şi-a deschis o fabrică de mezeluri, iar de aici încolo ce urmează este demn de dadaism. Gheorghe şi-a luat nişte dube pe măsură ce afacerea s-a extins, pentru a-şi transporta marfa în ţară. Ca să se facă cunoscut, Gheorghe apelează la cea mai ieftină metodă de publicitate - îşi scrie numele produselor si datele de contact pe dube. Astfel s-au născut furgonetele care transportă mezeluri tip Transcrenguţa. Mai mult, a venit UE peste Gheorghe şi i-a zis să scrie pe produse conţinutul. Astfel am aflat de emulsia de şorici.

Poftă bună!

11 sept. 2007

Lake of Tears & Rage, live in Bucharest

Text iniţial scris aici, nu traduc pentru că ştiţi şi voi engleză.

This was the second Lake of Tears concert for me, but the first time I got to see Rage live, and knowing that Rage is not really in my area of interest, I have to admit I was kind of reluctant towards this show. First of all, this event was far better organized than the Placebo one (which took place at the same venue, last year), though I did not understand why I was not allowed to have an umbrella with me, while others were. It's just a minor detail anyway, passing on. The opening act was Thunderstorm, a Romanian power metal band, as they said. It appeared that they were just an homage band to Iris and Cargo, they did not impress me at all, especially that it seemed like the vocalist was not at his best. It felt awkward seeing him on stage. Then Rage came and though I'm not a big fan of power metal, I liked their performance. Maybe it could have been even better if it were shorter, but alas, Lake of Tears' performance was at least as long, if not even longer. What I truly liked about Rage was their connection with the public, they really enjoyed playing and on stage they showed that they were professionals. After a short break, Lake of Tears started. They seemed really happy to be here again, and Daniel's "Buna seara, Bucuresti" (Good evening, Bucharest - in Romanian) was surprising, catchy and it truly pleased the public. Their setlist was long and varied, featuring tracks from every album besides Greater Art. I would have liked to hear "Greater Art" (the track), for instance, not to mention that that is not a bad album. Indeed they had a slow and bumpy debut, but I wouldn't ignore their first release in a live show, not to mention that at this rate, "Greater Art" will soon be forgotten. I also would have liked to hear "Planet of the Penguins", "Waiting Counting" or maybe "Head on Phantom" from their latest album. I recently found out that Lake of Tears does have a keyboardist, but surprisingly he is not used in live shows, only just in the studio. I find this quite odd, tracks like "Hold on Tight" (my personal favorite from the band!) or "Forever Autumn" would sound terrific live, with a keyboard and not a recorded negative. Overall the show was good, the venue was a little big for it and the sound was a little more than "ok". Though all the bands showed technical proficiency, there were some problems that were the fault of the organizer: The stage's cover was leaking right in the middle, and during Rage's performance it rained quite much; luckily, the band's members gentlemanly avoided the spot, not saying a word. While Lake of Tears were on stage, there were some sound problems that happened twice. Right at the beginning Daniel's voice was too low, but this was fixed quickly; towards the end of the show, Magnus' guitar was either on 'mute', either it was extremely distorted, and it was fixed only after about three minutes. Nonetheless these problems did not affect the continuity of the show and I would say that they were minor. Overall it was a good show, not better than the first Lake of Tears performance in Romania but still a 'must-see' for all power metal and / or gothic metal fans around.


7 sept. 2007

Antitrend II

...doar o scriitură cu pretenţii de analiză psiho-socio-kulturală* 100% subiectivă, oarecum metaforică şi... atât.

De multe ori, manifestarea excesivă a unei stări este o formă care îmbracă un fond total opus, care se vrea voit ascuns de ochi străini. Câteva asemenea manifestări sunt comune unui grup mai larg de persoane, mai uşor de studiat întreg decât individual. De exemplu, fie următoarele trasături comune şi des întâlnite în comunităţi virtuale sau nu, dar cu pretenţii (acum, consider deviantART ca un etalon, dar şi comunitatea de bloggeri români este un bun exemplu): alias (nickname / username / poreclă) format din asocieri inedite de cuvinte (mai des) sau un singur cuvânt inedit (mai rar) cu intenţia de a atrage atenţia (şi anume: portocala_din_nori, lamaie, zambet_in_floare etc), aparenţă vaporoasă, poze color dar filtrate cu sepia sau galben, nori, câmpuri cu maci, Depeche Mode, Massive Attack, Hooverphonic şi chillout în general, fântâna de la Universitate şi nu ieşirea de metrou de la TNB, multe fete şi puţini băieţi, aer boem, forţat când nu este natural, Arhitectura şi nu Limbile Straine, uneori ASE. Fie el grupul fetelor boeme, caracterizat adesea de superioritate, pentru a ascunde o lipsă cronică de atenţie primită. Medie de vârstă: 21-22 de ani, majoritatea studente şi, lucru curios, majoritatea zodii de aer. Nu foarte numeroase. Altul: alias care să denote, în general, o suferinţă veche care durează, uneori alias-ul propriu-zis este încadrat între două combinaţii simetrice de "x"-uri mari sau mici (exemplu: sad_angel, xXxfallenxXx etc), încruntaţi, abuz de machiaj (nu întotdeauna numai la fete), ochelari cu rame groase, My Chemical Romance, Marilyn Manson, Cradle of Filth şi alte formaţii în general purtând titulatura (onorabilă) de christian rock sau (neonorabilă) de emo (emotive punk), dungi, roz + negru, converşi sau skate shoes şi nu altceva, ieşirea de metrou de la TNB şi nu fântâna de la Universitate, aparenţă generală de om asuprit, mai rău ca un iobag de boierul său. Acesta este grupul emo, în care toată lumea este tristă pentru că nu e nimic bun în această viaţă care oricum nu merită trăită (sau pentru că la 8 trebuie să fie acasă şi la 10 în pat, fără net, care e disponibil numai în weekend, atunci când orice altceva merge prea bine). Medie de vârstă: 15-16 ani, majoritatea elevi la licee de mâna a doua. Mulţi. Altul: alias care sugerează o înaltă distincţie socială şi / sau un recunoscut renume de Casanova, respectiv de panaramă (florin_fermecatoru69, yo_bashtanu007, sweety_marinela_4u etc), sclipici, haine mulate de culoare deschisă, uneori, roz, combinaţii excentrice cum ar fi pantaloni sport scurţi peste genunchi, maieu alb mulat, ciorapi albi şi pantofi negri, lucioşi şi cu cioc lung, Florin Salam, Nicolae Guţă, Adrian Minune (că are şi el o vârstă acum) şi în general manele, manele-core şi emo-manele**, Gara de Nord şi nu Universitatea, aparenţă generală de şmecher, superior oricui se află pe aceeaşi stradă cu el tocmai pentru că îşi cunoaşte limitele dar nu le-ar recunoaşte nici torturat. Vajnic reprezentant al grupului cocalarilor. Medie de vârstă: 25-26 de ani. Îngrijorător de mulţi.
Grupurile de mai sus reprezintă fiecare un trend. Nu e grav să fii într-un anumit trend, ci să fii în afara oricăruia. Cică. Grupul bloggerilor antitrend salută cu căldură grupurile de mai sus.
______________
*) Cultură, Culturi - Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. (conform www.dexonline.ro)
cultură, culturi - Totalitatea obiceiurilor, credinţelor populare şi a tuturor elementelor care particularizează un popor de un altul. Exemplu: 13 şi pisica neagră nu sunt componente culturale româneşti pentru că sunt internaţionale, în schimb credinţa că usturoiul alungă vampirii este o componentă de cultură (cu "c" mic) românească.
kultură, kulturi - Totalitatea manifestărilor culturale urbane prin mijloace neconvenţionale (de exemplu, graffitti) care presupune şi gruparea persoanelor în funcţie de interese, fiecare grup având un specific bine determinat (printre altele, prin muzică şi stil vestimantar).
**)manele-core - subgen de manea care presupune şi îmbinarea altor genuri - house, hip-hop - dându-i un sound mai heavy.
emo-manele - subgen de manea mai lentă şi focalizată pe trăiri sufleteşti intense (spre deosebire de maneaua clasică, orientată mai mult spre problematica statutului social de mare barosan în continuă luptă cu duşmanii, întotdeauna mai săraci şi mai trişti).

3 sept. 2007

Antitrend

Să-mi fie cu iertare dacă jignesc pe cineva şi nici antireclamă nu vreau să fac. Blogul a devenit un trend, ba poate că pentru unii o necesitate (precum telefonul mobil de la vârsta de 10 ani), aşa că au început să apară pe toate gardurile o mulţime de bloguri mai rău ca ciupercile după ploaie. Evident, eu critic sistemul din interiorul lui, ca tot românu` răsculat (pardon) şi ne-trendy. Voi da şi exemple, nu-mi săriţi în cap prea rău. De fapt, am o problemă cu nişte grupuri de oameni care mă reprezintă fără să mă fi întrebat şi pe mine la început. E genul de problemă existenţială a stelistului care nu vrea să fie reprezentat de Gigi Becali, noroc că de asta am scăpat, nefiind stelist (a fost doar un exemplu). Revenind, ca un fost vianist care sunt şi care ştie să conjuge verbul care este, scuzaţi deviaţia, dau nas în nas cu blogul vianistului fericit, care de la început a ridicat câteva probleme:
  • de ce un vianist, în general, trebuie să fie reprezentat la nivel de comunitate de bloggeri de un nufăr cu miere? Cum este un nufăr cu miere? Nuferii se mănâncă? Mierea pluteşte?
  • de ce, un vianist, în general, trebuie să fie fericit? Unde sunt vianiştii emo? Unde sunt vianiştii goth? Unde sunt vianiştii care suferă de sine?
  • de ce un elev al Colegiului Naţional de Informatică Tudor Vianu, a.k.a. vianist, trebuie neapărat să aibă un blog al lui, dacă nu direct, atunci indirect? Vine trendul ca valul şi îmi ia calul, zău.
  • doamna Moraru (ilustra cârmace a CNITV pentru ne(re)cunoscători, dumnezeul blond pentru cârcotaşi şi the lady downstairs pentru cine cunoaşte) ştie de blog?
Şi încă o dată am mai bifat încă un blog cu o listă indentată inclusă. E o mică plăcere a mea. Şi nu uitaţi, dragii mei, vine încălzirea globală şi trebuie să luăm măsuri. Ne relaxăm, gândim problema, că doar nu suntem animale. Concluzia e una singură şi aproape că vine de la sine: dacă nu se mai vede, nu înseamnă că n-a fost niciodată (sic!). Hai sictir că nu vreau să mă joc de-a v-aţi ascuns cu voi.