Capitala culturii e doar parţială

De Crăciun am fost la Sibiu, mai mult ca să am parte de liniştea zilelor de 25 şi 26 decembrie, în care oraşul este pustiu pentru că oamenii sunt ori acasă, ori la urgenţă, în ambele situaţii refăcându-se după masa de Crăciun. Într-adevăr, nu m-am înşelat şi în aceste zile a fost cu adevărat gol oraşul, deci, printre altele, propice pentru pozat. Cu scopul pozatului, la un moment dat am decis să ajung în cel mai înalt punct din oraş, şi anume Dealul Guşteriţa. Cartierul omonim, sat alipit oraşului, este un Rahova - cel bucureştean, că şi Sibiul are unul - fără blocuri şi strâmb, urcat pe un deal şi cu străzi abrupte. Prin zonă nu trece nici o stradă importantă, cartierul aflat între două drumuri naţionale (unul spre Mediaş, celălalt spre Sighişoara) dar netangent nici unuia este legat de oraş printr-o stradă ce pleacă chiar din centrul capitalei culturii şi care se pierde printre casele simple, multe dărăpănate, ajungând în fine la porţile unei fabrici de cărămidă. Partea aferentă cartierului din şoseaua de legătură se numeşte, simplu, strada Podului. Numele vine, normal, de la un pod peste râul Cibin, care separă total oraşul de cartier. La un moment dat, din aceast drum urcă pe un deal băţos câteva străzi cu nume de copaci. Dacă reţin bine, strada Mălinului este cea care urcă cel mai mult, ajungând într-un punct înalt, dar accesibil practic oricui are chef de urcat un drum pietruit nu foarte prietenos pentru picioare, dar cu care Daciile 1300 se împacă de nevoie. Încrengătura de străzi ocupă o bună parte din deal, nici o stradă nefiind sistematizată în vreun fel; ele oscilează şi pe verticală, şi pe orizontală, fără discriminare, parcă în ciuda turiştilor învăţaţi cu oraşul care vin pe dealul Guşteriţei fie pentru crucea care priveşte asupra oraşului asemenea celei de la Buşteni, fie pentru a avea o vedere panoramică asupra întregii zone. Ajuns sus, după aproape 20 de minute într-un autobuz supraîncălzit - căldura amplifică mirosul! - şi populat cu ţăranorăşeni gălăgioşi, cu paporniţe şi alte accesorii specifice, şi apoi după alte 15 minute de urcat pe străzi pustii, constat că n-am ce poza înspre oraşul de la poalele dealului, că e ceaţă. După câteva poze mai mult în sus decât în jos, cobor pe aceleaşi străzi pustii. În jur totul pare mort, stătut, trist şi rămas aşa de multă vreme, ca şi cum timpul ar fi trecut pe lângă Guşteriţa. Deodată, un muc suflat sparge liniştea în cartier. Apoi tăcere. Dintr-o casă fosforescentă, vopsită în portocaliu şi galben, se aude, suav, o manea. La poalele dealului, aproape de strada Podului, doi bătrâni îşi iau la revedere, apoi unul se suie într-o Dacie de-o seamă cu el şi pleacă, cu motorul ambalat la maxim, spre Capitala Culturii, care practic n-a trecut râul ca să ajungă şi la guşteriţeni, deşi teoretic titulatura ne onorează întreaga ţară.

Cow and Chicken fără Chicken şi alte părţi esenţiale

Ştiţi reclama la supervăcuţele care dau superlactate? Aţi observat ceva dubios la acele supervăcuţe? E adevărat, sunt îmbrăcate în costume de supereroi... dar problema e că n-au uger. Nu ştiu la ce superlactate se gândeau cei care au făcut reclama (sau, mai rău, producătorul), deşi poate că e vorba de lactate obţinute, de fapt, din lapte de bou. Şi acum, cu dedicaţie pentru acei membri ai echipei ce a realizat reclama care beau lăptic dimineaţa:

Random thoughts că nu-mi vine să zic în română

Cum e să asculţi Katatonia şi Burzum şi playlist-ul tău să stea pe aceeaşi pagină cu pozele unor sfinţi şi unor dumnezei şi cu alte picturi din diverse biserici? E trist. Eşti poser. Nu dau exemple, dar se întâmplă pe www.last.fm.
Katatonia au un album intitulat Jhva Elohim Meth (Dumnezeu e mort) şi sigla lor cuprinde o pentagramă şi diverse "cozi de draci", iar Burzum este o formaţie cu un singur membru ce stă la bulău pentru incendierea unor biserici.

Dacă pentru fiecare prost pe care îl întâlnesc aş primi un leu, Becali mi-ar fi om de serviciu şi Patriciu bucătăreasă.

Cică vine crăciunul. Iar e plin oraşul de moşi crăciuni, din televizor se aud numai colinde şi tot omu' face shopping. Dacă nu e deja clar, urăsc sărbătorile de iarnă. După ce că e frig şi e (sper să nu, anul ăsta) zăpadă, trebuie să aud / văd peste tot aceleaşi lucruri, pentru că toţi vor să vândă tot ce au. De la hârtie igienică la cristale Swarovski, toate au moşi crăciuni pe ele şi toate se dau la tv pe fondul unor colinde. Deci, e clar: românul consumă cu atât mai mult cu cât e mai sărac. Bă da' proşti mai suntem. N-avem bani să plătim întreţinerea da' cumpărăm un porc întreg că doar o dată e crăciunul. Da, cu literă mică.

M-o pălit revelaţia: oamenii se schimbă (inteligent, nu?) da' nu-şi dau seama sau nu le pasă. Cre'că eu sunt în a doua categorie but I don't give a weasel's fuck.

Câţi oameni încep o frază cu "băi, deci..." sau "da, deci..."?

În fiecare zi înveţi un cuvânt nou. Astăzi: furfurol.

Da, deci vă urez un shopping cât mai plăcut.

Staţi şi ascultaţi katatonici şi cuminţi

Cum domn'e să faci concert Lake of Tears la Arenele Romane şi Katatonia la sala Preoteasa?! Urmează să vină Tristania să cânte în deschidere la Magica şi atunci le-am văzut pe toate. Lake of Tears ar fi meritat din plin un loc ca Arenele Romane dacă ar fi fost mai mediatizat evenimentul, pe când în condiţii de mediatizare aproape nulă, Katatonia a umplut până la refuz o sală ceva mai mare decât club A (şi e de înţeles de ce).

În deschidere au cântat Abigail şi Subscribe şi aş zice că mai mult m-au impresionat primii, poate şi pentru că se încadrau mai bine în tipicul spectacolului. Subscribe au fost o alegere cam ciudată pentru un show din zona gothic - progressive metal, muzica lor fiind un fel de nu-metal (sau poate metalcore... mă rog) care mie mi se pare (şi e o constatare, nu o răutate gratuită) muzică pentru copii odată emo, care între timp au crescut. Şi ca să fie clar de ce mi se pare o alegere greşită, unul dintre soliştii de la Subscribe a întrebat Do you like FUNKY MUSIC?! pe un public care venise pentru Katatonia şi pentru muzica lor cel puţin întunecată (aflaţi ce înseamnă "Catatonia" şi vă veţi da seama).

Abigail

Wave back at me
Back is turned
If I fail once
Circuit burn
...şi a început Katatonia. În forţă, energici, au păstrat ritmul până la sfârşit, terminând cu Murder, singura piesă cu death vocals a serii. De ce? Prin 1995 Jonas Renkse a fost nevoit să renunţe la acest stil din cauza unor probleme cu vocea şi abia de curand a revenit la el, ieri live şi pe ultimul album After Forever ca guest artist. Sunt curios dacă o revină la acest gen de voce şi pe următorul album Katatonia.

Katatonia

No one can hurt you
It was so easy to see
How fucking good it all could be...
Baietii de la Katatonia s-au simţit foarte bine in faţa publicului român şi s-a văzut. Au făcut show ca nişte profesionişti şi inconvenientele concertului nu au fost în nici un caz din vina lor. Totuşi, unele amănunte importante, cum ar fi sunetul, nu s-au ridicat la înălţimea prestaţiei trupelor. Abigail au avut ghinionul ca, fiind primii, să nu aibă parte de un sunet reglat de la început; acesta a fost ajustat pe parcurs şi abia la Subscribe a fost cât de cât decent, dar până atunci, cel puţin la început, solista de la Abigail abia se auzea. Nici Katatonia nu a avut parte de un sunet foarte bun, tobele auzindu-se prea tare, iar vocea prea încet, dar şi această problemă s-a rezolvat din mers, până la a treia melodie. O altă problemă a fost ventilaţia sălii, ca şi inexistentă: spre sfârşit, în anumite combinaţii de lumini, nu se mai vedeau bine artiştii pe scenă din cauza fumului (şi eu stăteam în faţă).

Jonas Renkse

Five day pain
Closer now than ever
La final am aşteptat sesiunea de autografe, până au venit nişte badigarzi (pe care îi compătimesc că au avut parte de un aşa eveniment de păzit, deşi li s-au dat dopuri pentru urechi!) şi ne-au dat afară.

Note pentru eveniment:

Abigail: 8
Subscribe: 5
Katatonia: 10+
Media pentru formaţii: 7.66

Sunet: 7
Lumini: 9
Sala (spaţiu, ventilaţie etc): 5
Organizare: 9 (bine păzit, s-au adus veceuri ecologice pentru că cele ale clădirii nu funcţionau (?), nu cred că se putea intra fără bilet etc)
Media pentru eveniment: 7.5

Playlist: Consternation, Ghosts of the Sun, Wealth, Sweet Nurse, Deadhouse, Teargas, Right into the Bliss, My Twin, Criminals, Don't Tell a Soul, The Future of Speech, Chrome, For My Demons.
Bis: Soil's Song, Evidence, July, Murder.

Pentru internăucii din voi

Să vedem ce întâmplări nefericite i-a adus pe unii internăuci la mine pe blog... Căutări pe google care aterizează aici:

• toţi cocalarii poartă skate shoes (touché)
  
• apreciezi ceva numai când ai pierdut (this shit is deep, man...)
• cum se zice la cal in spaniolă (caballo... fără comentarii că nici nu mai e nevoie)
• santiago de compostella (de două ori... whatever)
• cugetări vechi (de două ori... şi ne pare rău, până nu se termină astea vechi nu aducem altele noi)
  
• blog massive attack (am scris eu despre aşa ceva...?)
• văcuţa paula (de două ori... şi nu voiam să-i fac reclamă...)
• când două lucruri sunt simetrice (deci simetria este atunci când dacă te uiţi şi de jos, si de sus, şi de la dreapta, şi de la stânga deci este la fel că când e altfel nu mai e simetric)
• cum se ajunge de la gară la aeroport Otopeni (nici despre asta nu ştiu să fi scris...)
• paula văcuţa noastră (a voastră este? Vedea-o-aş friptură...)
• reclama văcuţa paula (de două ori... încep să mă plictisesc)
• paula pudding (de două ori... triştilor!)
• imagini din reclama cocolino (aha, îţi plac ursuleţii gingaşi?)
• procesul bologna (în sfârşit unul cu preocupări mai nobile)
• thunderstorm 2007 (whatever...)
• avion reclama tnuva (într-adevăr cei cu reclama erau puţin plecaţi cu avionul)
• cugetări profunde (sunt? chiar sunt? dar vai... vă mulţumesc)
• vise spania (cred că e cu z, dar cine să ştie aşa detalii?...)
• vampirii din europa (or să vă mănânce pe toţi!!)
• exemple de reclame (whatever...)
• vise cu s (eu visez mai mult ţ)
• de văzut în barcelona (whatever...)
• cugetări de moarte (the last but not least!)
  

Internăucilor!

Pe www.google.ro binevoiţi dumneavoastră să scrieţi cugetări de moarte fără ghilimele şi apăsaţi pe Mă Simt Norocos. Sunt emo. Sunt EMO. sUnT eMo. Nuuuuuu. Sunt emooo00OOo0oooOooo0oo00Oooooooooo... :( :( :(

Linba noastră ioc omoară

...şi iaca c'est foutu cu comunismul şi veniră academicienii să ne spună cum să scriem acum, ca oameni liberi. Pentru că, evident, un om liber scrie altfel decât unul oprimat. Întâi au decis că scrierea cu î din i în mijlocul cuvântului e greşită şi s-a trecut la scrierea aşa cum o ştim acum, numai că amândouă scrierile sunt, în fapt, la fel de greşite. Sunetul î are origini diferite în cuvinte diferite sau chiar în cadrul aceluiaşi cuvânt, după cum a evoluat limba: de exemplu, în cuvântul "întâi" primul "î" îşi are originea într-un "a" iar al doilea - într-un "e", deci corect ar fi să scriem ântêi şi să citim normal; în cazul cuvântului "câmp" e clar că sunetul "î" nu-şi are originea în "i" şi aşa mai departe. De altfel, cel mai des "î" îşi are originea într-un "e" (vânzător, vânt...) deci oricum ar fi, nici una din scrieri nu e corectă. Prin urmare, fiecare scrie cum apucă sau cum a fost învăţat.
Apoi stătură academicienii vreo 15 ani să se gândească şi au decis că cuvintele (nu e cacofonie, doar sună urât) din limbi străine sunt acceptate şi în scrierea din limba mamă. Bine aţi venit, pick-hammer şi scotch, în limba română. În cadrul aceluiaşi efort comun de gândire profundă au decis că unele cuvinte trebuie scrise întrun cuvânt. Pardon, în niciun caz "întrun" nu este corect, dar nicimultnumaiare.
Citesc o carte editată în 1920 în care, pe aceeaşi pagină, apar ideie şi idee, morţii (genitivul, nu pluralul) şi morţei şi probabil aşa o să citească cineva şi peste 80 de ani o carte de acum, cu brocăr şi broker, sandvici şi sendviş sau bodyguard şi bodigard în aceeaşi frază. Toate formele sunt corecte. De ce? Aşa scrie în DUM. Pardon, în DOOM.

Reclamele din România ne doare

Ce am mai văzut la TV sau pe stradă şi mi-a plăcut sau nu:

Кириллица в шрифтах; русская клавиатура - стандартная и транслитерационная; настройка программ; Анти- Транслит: виртуальная клавиатура для ситуации "чужой компьютер".... Ford! este printre cele mai reuşite reclame româneşti din ultimii ani. Individul chiar e bulgar, clienţii probabil sunt români, iar imaginea de la sfârşit cuprinde podul Giurgiu - Ruse. Atât că nu ştiu cine a avut ideea - dacă e român, atunci e un exemplu că totuşi se poate.

Cocolino are nişte reclame (toate de când a fost lansat pe piaţă) cu "target" incert. Produsul ar trebui să se adreseze gospodinelor, ursuleţul acela parcă ar vrea să se adreseze copiilor, dar îi reuşeşte cu brio un comportament de popolino. Decât aşa, mai bine îmi spăl rufele cu săpun de casă (care se face din grăsimea puiului adunată în jurul gâtului - ca fapt divers şi neimportant).

Văcuţa Paula şi pudding-ul ei m-au făcut să râd singur în casă o juma' de oră când am văzut reclama pentru prima dată. Nici nu pot să mă gândesc acum la cunoştinţele mele cu acest nume că îmi răsare în minte reclama. Ea e făcută pentru copii şi îşi atinge scopul, până la un anumit punct. Cineva a pierdut însă din vedere că există copii cu numele acesta. Paula va mai cumpăra pudding de la văcuţa Paula după ce Ionel a râs de ea la şcoală toată ziua că e văcuţă? Nu. Îşi va cumpăra Danette. Totuşi, reclame pentru copii bune sunt cele la cerealele Nesquick (Cini Minis, Chocapic etc), dar care nu sunt made in Romania...

Parcă Tymbark avea într-o vreme o reclamă care spunea ceva de 100% gius de portocale, pe tv, respectiv 100% (citiţi pe româneşte, vă rog) juice de portocale, pe afiş. Dacă e de portocale atunci e bine, se fac lucruri bune din portocale (ştiaţi că o coajă de portocală cu nişte cuişoare - condimentul - înfipte în ea ţine la distanţă moliile?), dar încă nu am aflat ce-i ăla gius... sau juice...
Şi acum deviez puţin înspre politic, dar trebuie... Următoarele alegeri sper să fie uninominale ca să îl aleg pe Pruteanu. Nu îi cer reforme în învăţământ sau în cultură, vreau doar să-şi impună legea care îi poartă numele (aceea care spunea că orice tip de anunţ, audio sau vizual, trebuie să fie în limba română). Aşa se întâmplă acum, când n-avem legea Pruteanu dar cică avem facultate care licenţiază studenţi în "advertising"... Decât o panaramă universitară cu diplomă în advertising, prefer un inginer metalurgist; sunt convins că ar face o reclamă mai de bun simţ. Chiar şi la absorbante.

Tnuva încă nu am aflat ce e, dar bănuiesc că e ceva cu brânză. Ce m-a condus la această concluzie? Reclama lor cu acel nou născut ţinut la pieptul unor ochi mari. V-aţi prins?

Gheorghe din Vetiş are două vaci şi trei porci. Este bogat în satul său. S-a gândit să se facă întreprinzător, aşa că şi-a deschis o fabrică de mezeluri, iar de aici încolo ce urmează este demn de dadaism. Gheorghe şi-a luat nişte dube pe măsură ce afacerea s-a extins, pentru a-şi transporta marfa în ţară. Ca să se facă cunoscut, Gheorghe apelează la cea mai ieftină metodă de publicitate - îşi scrie numele produselor si datele de contact pe dube. Astfel s-au născut furgonetele care transportă mezeluri tip Transcrenguţa. Mai mult, a venit UE peste Gheorghe şi i-a zis să scrie pe produse conţinutul. Astfel am aflat de emulsia de şorici.

Poftă bună!

Lake of Tears & Rage, live in Bucharest

Text iniţial scris aici, nu traduc pentru că ştiţi şi voi engleză.

This was the second Lake of Tears concert for me, but the first time I got to see Rage live, and knowing that Rage is not really in my area of interest, I have to admit I was kind of reluctant towards this show. First of all, this event was far better organized than the Placebo one (which took place at the same venue, last year), though I did not understand why I was not allowed to have an umbrella with me, while others were. It's just a minor detail anyway, passing on. The opening act was Thunderstorm, a Romanian power metal band, as they said. It appeared that they were just an homage band to Iris and Cargo, they did not impress me at all, especially that it seemed like the vocalist was not at his best. It felt awkward seeing him on stage. Then Rage came and though I'm not a big fan of power metal, I liked their performance. Maybe it could have been even better if it were shorter, but alas, Lake of Tears' performance was at least as long, if not even longer. What I truly liked about Rage was their connection with the public, they really enjoyed playing and on stage they showed that they were professionals. After a short break, Lake of Tears started. They seemed really happy to be here again, and Daniel's "Buna seara, Bucuresti" (Good evening, Bucharest - in Romanian) was surprising, catchy and it truly pleased the public. Their setlist was long and varied, featuring tracks from every album besides Greater Art. I would have liked to hear "Greater Art" (the track), for instance, not to mention that that is not a bad album. Indeed they had a slow and bumpy debut, but I wouldn't ignore their first release in a live show, not to mention that at this rate, "Greater Art" will soon be forgotten. I also would have liked to hear "Planet of the Penguins", "Waiting Counting" or maybe "Head on Phantom" from their latest album. I recently found out that Lake of Tears does have a keyboardist, but surprisingly he is not used in live shows, only just in the studio. I find this quite odd, tracks like "Hold on Tight" (my personal favorite from the band!) or "Forever Autumn" would sound terrific live, with a keyboard and not a recorded negative. Overall the show was good, the venue was a little big for it and the sound was a little more than "ok". Though all the bands showed technical proficiency, there were some problems that were the fault of the organizer: The stage's cover was leaking right in the middle, and during Rage's performance it rained quite much; luckily, the band's members gentlemanly avoided the spot, not saying a word. While Lake of Tears were on stage, there were some sound problems that happened twice. Right at the beginning Daniel's voice was too low, but this was fixed quickly; towards the end of the show, Magnus' guitar was either on 'mute', either it was extremely distorted, and it was fixed only after about three minutes. Nonetheless these problems did not affect the continuity of the show and I would say that they were minor. Overall it was a good show, not better than the first Lake of Tears performance in Romania but still a 'must-see' for all power metal and / or gothic metal fans around.

Antitrend II

...doar o scriitură cu pretenţii de analiză psiho-socio-kulturală* 100% subiectivă, oarecum metaforică şi... atât.

De multe ori, manifestarea excesivă a unei stări este o formă care îmbracă un fond total opus, care se vrea voit ascuns de ochi străini. Câteva asemenea manifestări sunt comune unui grup mai larg de persoane, mai uşor de studiat întreg decât individual. De exemplu, fie următoarele trasături comune şi des întâlnite în comunităţi virtuale sau nu, dar cu pretenţii (acum, consider deviantART ca un etalon, dar şi comunitatea de bloggeri români este un bun exemplu): alias (nickname / username / poreclă) format din asocieri inedite de cuvinte (mai des) sau un singur cuvânt inedit (mai rar) cu intenţia de a atrage atenţia (şi anume: portocala_din_nori, lamaie, zambet_in_floare etc), aparenţă vaporoasă, poze color dar filtrate cu sepia sau galben, nori, câmpuri cu maci, Depeche Mode, Massive Attack, Hooverphonic şi chillout în general, fântâna de la Universitate şi nu ieşirea de metrou de la TNB, multe fete şi puţini băieţi, aer boem, forţat când nu este natural, Arhitectura şi nu Limbile Straine, uneori ASE. Fie el grupul fetelor boeme, caracterizat adesea de superioritate, pentru a ascunde o lipsă cronică de atenţie primită. Medie de vârstă: 21-22 de ani, majoritatea studente şi, lucru curios, majoritatea zodii de aer. Nu foarte numeroase. Altul: alias care să denote, în general, o suferinţă veche care durează, uneori alias-ul propriu-zis este încadrat între două combinaţii simetrice de "x"-uri mari sau mici (exemplu: sad_angel, xXxfallenxXx etc), încruntaţi, abuz de machiaj (nu întotdeauna numai la fete), ochelari cu rame groase, My Chemical Romance, Marilyn Manson, Cradle of Filth şi alte formaţii în general purtând titulatura (onorabilă) de christian rock sau (neonorabilă) de emo (emotive punk), dungi, roz + negru, converşi sau skate shoes şi nu altceva, ieşirea de metrou de la TNB şi nu fântâna de la Universitate, aparenţă generală de om asuprit, mai rău ca un iobag de boierul său. Acesta este grupul emo, în care toată lumea este tristă pentru că nu e nimic bun în această viaţă care oricum nu merită trăită (sau pentru că la 8 trebuie să fie acasă şi la 10 în pat, fără net, care e disponibil numai în weekend, atunci când orice altceva merge prea bine). Medie de vârstă: 15-16 ani, majoritatea elevi la licee de mâna a doua. Mulţi. Altul: alias care sugerează o înaltă distincţie socială şi / sau un recunoscut renume de Casanova, respectiv de panaramă (florin_fermecatoru69, yo_bashtanu007, sweety_marinela_4u etc), sclipici, haine mulate de culoare deschisă, uneori, roz, combinaţii excentrice cum ar fi pantaloni sport scurţi peste genunchi, maieu alb mulat, ciorapi albi şi pantofi negri, lucioşi şi cu cioc lung, Florin Salam, Nicolae Guţă, Adrian Minune (că are şi el o vârstă acum) şi în general manele, manele-core şi emo-manele**, Gara de Nord şi nu Universitatea, aparenţă generală de şmecher, superior oricui se află pe aceeaşi stradă cu el tocmai pentru că îşi cunoaşte limitele dar nu le-ar recunoaşte nici torturat. Vajnic reprezentant al grupului cocalarilor. Medie de vârstă: 25-26 de ani. Îngrijorător de mulţi.
Grupurile de mai sus reprezintă fiecare un trend. Nu e grav să fii într-un anumit trend, ci să fii în afara oricăruia. Cică. Grupul bloggerilor antitrend salută cu căldură grupurile de mai sus.
______________
*) Cultură, Culturi - Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. (conform www.dexonline.ro)
cultură, culturi - Totalitatea obiceiurilor, credinţelor populare şi a tuturor elementelor care particularizează un popor de un altul. Exemplu: 13 şi pisica neagră nu sunt componente culturale româneşti pentru că sunt internaţionale, în schimb credinţa că usturoiul alungă vampirii este o componentă de cultură (cu "c" mic) românească.
kultură, kulturi - Totalitatea manifestărilor culturale urbane prin mijloace neconvenţionale (de exemplu, graffitti) care presupune şi gruparea persoanelor în funcţie de interese, fiecare grup având un specific bine determinat (printre altele, prin muzică şi stil vestimantar).
**)manele-core - subgen de manea care presupune şi îmbinarea altor genuri - house, hip-hop - dându-i un sound mai heavy.
emo-manele - subgen de manea mai lentă şi focalizată pe trăiri sufleteşti intense (spre deosebire de maneaua clasică, orientată mai mult spre problematica statutului social de mare barosan în continuă luptă cu duşmanii, întotdeauna mai săraci şi mai trişti).